Test-drive cu Seat Toledo 1.2 TSI. Geamănul univitelin al lui Rapid

Seat Toledo nu este un model total nou în gama constructorului spaniol, prima oară acest nume apărând în nomenclatorul Seat la începutul anilor ’90. Atunci a fost vorba despre o berlină cu hayon bazată pe platforma lui VW Golf 2 şi care concura chiar cu VW Vento (bazat, însă, pe Golf 3).

Practic, primul Toledo a fost un fel de test al fenomenului care, câţiva ani mai târziu, dădea naştere unui succes familist de proporţii, pe numele său Skoda Octavia. Deci, iată, cehii ar trebui să le mulţumească spaniolilor pentru deschiderea drumului.

În mod ciudat, al doilea Toledo (bazat, de asemenea, pe platforma lui Golf 4), a renunţat la hayon, devenind un sedan de clasă medie în toată puterea cuvântului. Ba, am putea spune, unul dintre cele mai reuşite la acea vreme, devenind un rival (cam prea) puternic pentru VW Bora (sau ”Golf-ul 4 cu coadă”).

Evoluţia lui Toledo a luat o turnură ciudată, a treia generaţie rupând tradiţia şi mizând pe noua imagine iberică promovată de Seat Altea. Astfel, Toledo ajungea un monovolum familist, mai mare decât Altea, dar oferind tot 5 locuri (nu încă două suplimentare, ca în cazul lui Scenic şi Grand Scenic, de exemplu).

Acest model a fost bazat pe platforma lui VW Golf 5, dar succesul său a fost modest, imaginea plină de senzualitate a părţii frontale nefiind completată de spatele cam fad, nici de o ergonomie aşa de bună precum VW Touran, de exemplu.

Dacă mai punem la socoteală şi problemele financiare pe care începuse să le întâmpine Seat, viitorul lui Toledo se clătina. Până când cineva din grupul VAG a avut o idee salvatoare: ce-ar fi să ne întoarcem la origini şi să aplicăm, din nou, ideea de berlină familistă cu hayon?

Şi uite aşa au apărut Skoda Rapid şi Seat Toledo. Care, cu excepţia unor detalii, seamănă în proporţie de 90%, iar din lateral nu prea ai cum să le deosebeşti, dacă nu eşti atent la câteva indicii.

Faţă de Rapid, Seat Toledo mizează pe eleganţa detaliilor, adică pe o formă mai elaborată a farurilor şi stopurilor. De asemenea, în partea frontală spoilerul este modelat uşor mai sportiv (prin comparaţie, la Rapid pare prea masiv), iar stopurile inspiră un strop de sportivitate care îi lipseşte lui Rapid.

O altă diferenţă ţine de nuanţele proprii ale culorilor pentru caroserie şi designul jantelor – pentru Toledo sunt disponibile unele culori pe care nu le veţi regăsi la Rapid (şi viceversa). Nu pot spune că acest lucru contează decisiv, dar e, în mod clar, un element diferenţiator.

Per ansamblu, aş fi răutăcios să spun despre Seat Toledo că e ”o Skoda făcută de spanioli”. Maşina arată bine pentru o berlină familistă, pigmentând în punctele esenţiale stilul germanic. Şi foarte important: nu arată aşa ieftin (cel puţin în nivelul superior de echipare).

Să vedem cum se prezintă Seat Toledo în interior – PE PAGINA URMĂTOARE

Pagini: 1 2 3 4